PERLA MOLDOVEI

Zilele petrecute săptămâna trecută la Slănic-Moldova m-au făcut să îndrăgesc şi mai mult acest loc. Este a doua oară când poposesc aici şi, ca de fiecare dată când ajung într-un loc, am încercat să-i aflu poveştile, să-i cunosc mai bine oamenii.

Cea mai veche menţiune a locului datează din anul 1757 când teritoriul aparţinea domnitorului  Constantin Cehan Racoviţă, fiul domnitorului Mihai Racoviţă. În anul 1800, Serdarul Mihalache Spiridon a descoperit două izvoare minerale, iar începând cu 1807 s-au mai găsit şi altele. Nu o să vă spun întreaga istorie a locului, o puteţi găsi pe Wikipedia sau pe pagina de internet a primăriei, însă aş vrea doar să menţionez că putem vorbi de existenţa localităţii abia din anul 1851 când domnitorul Grigore Alexandru Ghica a donat proprietatea Eforiei Spitalelor “Sfântul Spiridon” din Iaşi, pentru a îngriji şi dezvolta staţiunea.

Astfel, începe o perioada de dezvoltare extraordinară, devenind în scurt timp cea mai populară staţiune balneoclimaterică din ţară – se construiesc hoteluri şi vile cu dantelării din lemn (“Racoviţă”, “Puf”, “Cerbu”, “Nemira” etc.), dar şi un cazinou cu săli de teatru şi concerte, saloane pentru baluri şi jocuri de noroc (1894). De asemenea, au fost captate apele izvoarelor, s-au construit cele mai moderne instalaţii pentru băi, iar în anul 1895 a fost inaugurat cu mare fast izvorul “Sfântul Spiridon”.

În 1891, regele Carol I vizitează staţiunea şi rămâne impresionată de frumuseţea sa. Îmi închipui cu ce emoţie a fost primită vizita regelui în micuţa localitate, ce paradă de caleşti, umbreluţe şi toalete fine.

Încerc să-mi imaginez cum arăta în anii aceia staţiunea unde oamenii veneau să se relaxeze şi să se distreze, unde George Enescu a susţinut, la vârsta de 8 ani, primul său concert la vioară.

Dacă aş putea (Yes, I would, if I only could), m-aş teleporta pe la 1900 ca să particip la unul din balurile organizate la cazinoul din Slănic-Moldova. Parcă mă văd valsând graţioasă în rochia mea elegantă cu talia foarte bine marcată (deşi, în paranteză fie spus, nu am avut niciodată o talie de viespe), cu volane la umeri şi decolteu (aici dotările sunt corespunzătoare) şi musai cu trenă, aşa cum purtau pe-atunci femeile de rang.

Dar, să revenim… În timpul primului război mondial, Slănic-Moldova a fost distrusă masiv. După război, cu mari eforturi, Eforia “Sfântul Spiridon” din Iaşi împreună cu unii proprietari de hoteluri au desfăşurat o amplă acţiune de renovare a staţiunii, cu această ocazie fiind reamenajat parcul şi un cimitir al eroilor. Tot pentru perioada interbelică, ar mai fi de menţionat că, după Dictatul de la Viena din august 1940, Slănic-Moldova a devenit oraş de frontieră, iar la hotelul “Racoviţă” a fost stabilit Comandamentul german al frontului “Ucraina de Sud”.

După naţionalizarea din 1948, localitatea a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare, evident în stilul comunist – s-au construit blocuri, s-au extins reţelele de apă, s-a înfiinţat o policlinică balneară, s-a amenajat o mofetă, s-au deschis magazine şi un complex alimentar, plus alte facilităţi pentru clasa muncitoare.

Una dintre cele mai frumoase pagini din istoria localităţii se referă la rezistenţa anticomunistă de pe Valea Slănicului, unde oamenii au apelat atât la formele clasice de luptă, cât şi la cele simbolice (rugăciuni, slujbe religioase secrete, poezii revoluţionare etc.). Dumitru Ioan Gâdinceanu, Neculai Munteanu Muntmarg, Gheorghe Albu sunt doar câţiva dintre preoţii care au luat atitudine împotriva bolşevismului, fiind persecutaţi în viaţa de zi cu zi sau chinuiţi prin închisorile comuniste.

Considerată “Perla Moldovei”, staţiunea este renumită pentru izvoarele sale care pot trata, printre altele, afecţiuni digestive, hepatobiliare, metabolice, nutriţionale, urinare, cardiovasculare, reumatismale, ginecologice etc.

Deşi a fost mutilată de comunişti din punct de vedere arhitectonic, mărturie stau blocurile hidoase construite la intrarea în localitate, şi, cu siguranţă, nu va mai reveni nicicând la strălucirea şi farmecul de altădată, deşi este în prezent o staţiune în care se ajunge foarte greu cu transportul public, deşi este plină de câini vagabonzi… ei bine, Slănic-Moldova reuşeşte totuşi să te cucerească prin istoria sa, prin frumuseţea deosebită a peisajelor, dar mai ales prin aerul curat şi liniştea armonioasă, care te îndeamnă la relaxare şi meditaţie.

Ah, era să uit… la intrarea în Slănic-Moldova scrie că infracţionalitatea este zero. Nu ştiu dacă este adevărat, dar în orice caz m-am amuzat!

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. Nu
    am stiut pana acum povestea,dar ma bucur ca am aflat.o!Si mie mi.ar fi placut sa traiesc in vremea aceea sa merg la bal si sa ma bucur de acea perioada !!!Sigur era diferit fata de ceea ce e azi!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s