POVESTEA MERGE MAI DEPARTE…

A fost odată ca niciodată o domniţă pe nume Maria Pelin… de fapt, în povestea aceasta este vorba de trei domniţe: Maria, Paula şi Medeea.

Basmul începe în anul 1912 cu bunica mea, Maria. Născută într-o familie de negustori, pe plaiuri ialomiţene, a descoperit de timpuriu magia gătitutului şi s-a dedicat acestei pasiuni.

Între anii 1926-1930, a fost elevă la renumitul Pension Fărcăşanu de pe strada Batiştei din Bucureşti, unde a învăţat arta culinară de cinci stele. Căci bunica mea gătea ca nimeni alta tot felul de minunăţii: budinci, prăjituri, sufleuri, creme, sosuri, dulceţuri, câte şi mai câte. În plus, vara făcea practică la Casa Regală ca să capete experienţă, oportunitate de care beneficiau doar elevele eminente.

Cum pe vremea aceea era la modă să foloseşti în exces expresii din limba franceză, bunica mea a devenit în cercul ei de prieteni şi cunoscuţi Marietta sau Madame Pelin… şi aşa i-a rămas numele.

Dintre cele patru fete ale bunicii, mama mea, Paula, i-a moştenit talentul într-ale gătitului. Gospodină desăvârşită, mama ne răsfăţa cu cele mai delicioase prăjituri şi torturi de ciocolată, cele mai gustoase sarmale şi cei mai pufoşi cozonaci.

Bunica mea s-a prăpădit la aproape 94 de ani de bătrâneţe, aşa că eu am avut destul timp să stau pe lângă ea şi să învăţ multe reţete şi… secrete.

_LIV4780-2_modificata

Desigur nu mă pot compara cu mama şi bunica, dar măcar încerc să pun în practică tot ceea ce ele m-au învăţat cu atâta dragoste. Păstrez ca pe-o icoană cartea de gătit a bunicii, sursă valoroasă de inspiraţie – “Bucătăria modernă” de Maria General Dobrescu, publicată la Editura Librăriei Socec & Co. în 1923.

Desigur, ca în orice poveste, şi aici au existat balauri şi zmei, întruchipări fabuloase ale forţelor răului, care au adus durere şi multe lacrimi în viaţa domniţelor: războiul, prigoana comunistă, sărăcia, ura, minciuna, bolile şi pierderea celor dragi. Dar iubirea a învins mereu în familia mea, iar bunica şi mama au reuşit să ne ţină uniţi şi să ne ferească de răul din jur. Amintirile mele păstrează doar imagini fericite. Dacă închid ochii mă văd iar copil, râzând în bucătărie alături de mama, bunica şi fratele meu, cu aromă de levănţică, miros de prăjituri abia scoase din cuptor şi îngeri vanilaţi plutind prin încăpere.

Pentru că îmi place să gătesc de când mă ştiu, am lansat de curând un blog culinar (https://madamepelin.wordpress.com/) şi o pagină pe facebook, cu acelaşi nume – Madame Pelin.

Aici veţi găsi reţete cu dichis pentru pofticioşi, unele învăţate în familie, altele descoperite prin bucătăriile prietenilor, dar şi delicii culinare din cele aproape 50 de ţări prin care am poposit. Îmi doresc ca acest blog să-mi ofere şansa de a cunoaşte oameni frumoşi, pasionaţi de gătit sau, pur şi simplu, dornici să se hrănească sănătos. Vă invit să vizitaţi blogul meu şi pagina de facebook şi, de ce nu, să încercaţi reţetele sau să le transmiteţi mai departe.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa! Şi-am încălecat pe-o roată şi v-am spus povestea toată! Şi-am încălecat pe-o căpşună şi am început o mare AVENTURĂ! Povestea merge mai departe…

Vă îmbrăţişez cu drag,

Medeea Neguţescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s